Scurt istoric

Începuturile învățământului matematic

Catedra de Matematică a reunit cadre didactice care au predat discipline matematice studenților din primii doi ani ai facultăților Universității Tehnice din Iași. Predarea matematicii în învățământul tehnic ieșean a început înaintea înființării Școlii Politehnice „Gheorghe Asachi”. În anul universitar 1911–1912, la Școala de Electricitate se predau, între altele, Mecanică pură și aplicată, prin Dimitrie Pompeiu, și Geometrie analitică, prin Constantin Popovici. Învățământul tehnic superior s-a dezvoltat apoi în cadrul Facultății de Științe a Universității „Alexandru Ioan Cuza” până în 1937.

Școala Politehnică a fost constituită la 3 decembrie 1937 și a început să funcționeze efectiv la 1 octombrie 1938. În primul său an universitar, 1938–1939, Ilie Popa s-a numărat printre primii profesori ai cursului de Matematici aplicate. Din februarie 1940 au fost încadrați Dumitru Ion Mangeron, conferențiar de Matematici generale, și Ion Creangă, asistent la Matematici aplicate cu Mecanică. Acești profesori, alături de alți reprezentanți ai școlii matematice ieșene, au contribuit la formarea viitoarei catedre.

Constituirea și organizarea catedrei

Catedra de Matematică a Școlii Politehnice a fost creată după reforma învățământului din august 1948. Între 1948 și 1952, colectivele de matematicieni deserveau cele patru facultăți de atunci: Mecanică, Chimie industrială, Construcții și Electrotehnică. Octav Mayer, Adolf Haimovici și Tudora Luchian, a căror activitate de bază era la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, au predat și la Politehnică. Din colective au mai făcut parte Gheorghe Ciobanu, Alexandru Climescu, Ștefania Ruscior și Arsenie Oprea. Catedrele de la facultăți erau conduse de Nicolae Iosipescu, cu Gheorghe Ciobanu adjunct la Construcții, Adolf Haimovici la Chimie, Octav Mayer la Matematică și Dumitru Mangeron la Mecanică, ultimele două în cadrul Facultății de Mecanică.

În 1952 s-a înființat o Catedră de Matematică pentru întregul Institut Politehnic Iași. În anul universitar 1952–1953 a condus-o Gheorghe Gheorghiev; din anul următor, Alexandru Climescu, care a rămas la conducere până în 1961. Atunci catedra s-a împărțit în Matematici I și Matematici II. Între 1961 și 1975, cele două catedre au funcționat inițial în cadrul Facultății de Electrotehnică, sub conducerea lui Alexandru Climescu și, respectiv, Dumitru Mangeron. Ulterior au fost arondate și facultăților de Construcții și Hidrotehnică, inclusiv în anul universitar 1971–1972.

De la reunificare la începutul secolului XXI

Arsenie Oprea a preluat conducerea Catedrei de Matematici II în 1972–1973 și a continuat să conducă catedra reunificată în 1975, în cadrul Facultății de Hidrotehnică. În 1981–1982, catedra a atins un maxim de 79 de posturi, cu 71 de persoane încadrate. Din 1982–1983 a fost condusă de Ion Enescu, până la decesul său din 31 martie 1989. Aurel Bejancu a asigurat conducerea până în decembrie 1989, când a fost ales Adrian Corduneanu. Acesta a îndeplinit patru mandate, până în mai 2006.

Catedra a trecut de la Facultatea de Mecanică la cea de Electrotehnică în perioada 1990–1993, iar din 1993–1994 s-a integrat în Facultatea de Electronică și Telecomunicații. Constantin I. Popovici a fost șeful catedrei între 2006 și 2012.

Discipline și planuri de învățământ

Planurile de învățământ ale facultăților Institutului Politehnic și, ulterior, ale Universității Tehnice au fost modificate de mai multe ori. În anul I se predau Algebră liniară, Geometrie analitică și diferențială și Analiză matematică; în anul II, Matematici speciale, Metode numerice și Probabilități și statistică matematică. După 1990 s-a redus treptat numărul de ore de matematică. Din 2005–2006, cursurile de Matematici speciale au fost eliminate, iar Metodele numerice au fost preluate, în cele mai multe cazuri, de catedre de specialitate; la unele facultăți disciplinele au fost comasate sau concentrate.

Profesori și activitate științifică

Istoricul catedrei amintește contribuțiile profesorilor Octav Mayer, Ilie Popa, Dimitrie Ioan Mangeron și Constantin Corduneanu — ultimii doi menționați ca membri corespondenți ai Academiei Române —, Gheorghe Gheorghiev, Alexandru Climescu, Ion Creangă, Adolf Haimovici, Arsenie Oprea, Tudora Luchian, Ștefania Ruscior, Olga Costinescu, Ion Ghinea, Viorel Camil Murgescu, Ion Enescu, Elena Pușcașu, Adrian Corduneanu și Pavel Talpalăru, între alții.

Rezultatele științifice ale membrilor catedrei au adus colectivului apreciere în țară și în străinătate. Au publicat sute de lucrări originale în Buletinul Institutului Politehnic Iași și în reviste de matematică din România și din străinătate. Timp de decenii, Buletinul era oferit la schimb unor reviste internaționale, contribuind la fondul de informație științifică al bibliotecii universității. Membri ai catedrei au făcut parte din colective editoriale ale unor reviste străine și au publicat monografii la edituri precum Pitman și Kluwer. Au elaborat manuale, culegeri de probleme și monografii de cercetare, publicate inclusiv la Editura „Gheorghe Asachi” din Iași și la alte edituri din Iași, București și alte centre universitare, mai ales după 1990.

Unele cadre didactice au predat la universități din străinătate sau au participat la proiecte internaționale de cercetare, inclusiv în Statele Unite. Participarea la reuniuni științifice și conferințe internaționale a constituit o parte importantă a activității catedrei.

Biblioteca și laboratorul

Punctul-bibliotecă al catedrei a fost înființat cu contribuția majoră a profesorului Dimitrie Mangeron, sub numele „Seminarul Matematic” al Politehnicii. După 1990 s-a înființat și un laborator de calcul cu un nod de comunicații prin Internet.